Dimitrie Negreanu (n. 25 octombrie 1858, Botosani, d. 30 aprilie 1908, Bucuresti) a fost un fizician român, membru corespondent al Academiei Române.

Nascut în urma cu 150 de ani, pe 25 octombrie 1858, la Botosani, Dimitrie Negreanu a facut studiile primare ai secundare în orasul natal (1865-1876), iar cele universitare (Facultatea de Stiinte) la Bucuresti, unde, în 1880, si-a luat licenta în fizica. Dupa ce a fost, timp de trei ani, profesor de fizica la Liceul National din Iasi, a plecat la Paris, unde, în 1889, a devenit primul român doctor în fizica. Revenit în tara, a fost profesor la Catedra de electricitate de la Universitatea din Bucuresti (1889-1908), unde a organizat un laborator de cercetari, în care si-a continuat studiile asupra puterii inductive specifice electricitatii, a tensiunii electromotoare a elementelor galvanice, a elementelor magnetice în România, a caldurii specifice a lichidelor, a rezistentei electrice a pilelor, a galvanometrelor etc.
Dimitrie Negreanu a initiat primele lucrari practice de fizica ale studentilor, redactând si un Îndrumar de lucrari practice de caldura si electricitate. A publicat unele dintre primele manuale de fizica pentru liceu si universitate (Electricitatea, în 1907, si Gravitatia, în 1908).
Pentru meritele sale didactice si stiintifice, în anul 1893 a fost ales membru al Societatii Franceze de Fizica si al Societatii Internationale de Electricitate din Paris.